Notificare

În acest an sesiunea anuală a Comisiei de Istorie a Orașelor din România nu s-a putut organiza conform programului, la 4-6 iunie 2020. În cazul în care vom reuși totuși să o reprogramăm în ultima parte a anului curent, vom reveni cu detalii. Indiferent de situația organizării sesiunii, vă anunțăm că tema volumului XXIX (2021) al revistei Historia Urbana va rămâne „Orașul și educația” (așteptăm materiale din partea celor interesați de temă până în luna decembrie a acestui an). 

ACADEMIA ROMÂNĂ, Comisia de Istorie a Orașelor din România organizează sesiunea anuală cu tema

Orașul și educația

Cluj-Napoca, 4–6 iunie 2020

Parteneri: Academia Română – Filiala Cluj; Institutul de Istorie ,,George Barițiu”; Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie și Filosofie

Repere tematice

Centrele urbane au fost dintotdeauna focare de cultură. Școlile apărute aici, de obicei pe lângă biserici și mănăstiri, mai apoi ca instituții laice, autonome, au fost frecventate de elevi și tineri din orașele respective, dar și din zonele înconjurătoare, iar uneori, mai ales în cazul instituțiilor de învățământ superior, chiar din alte țări. De-a lungul timpului, școlile s-au diversificat, s-au structurat pe diferite trepte de învățământ. Sub toate aceste forme, ele au fost centre de educare a viitoarelor generații și a specialiștilor din toate domeniile de activitate. În formarea și educarea tinerilor, orașul a avut o importanță deosebită, a oferit un cadru optim, care și-a lăsat amprenta asupra lor pentru totdeauna.

În același timp, centrele urbane au avut însemnate beneficii de pe urma școlilor pe care le-au găzduit. Multe orașe au ajuns, cu timpul, renumite ca centre de învățământ, au reunit între zidurile lor o elită intelectuală constituită din membrii corpului didactic. Aceștia au impulsionat deseori dezvoltarea economică și culturală a orașelor. Orașele și-au îmbogățit zestrea arhitectonică cu edificiile școlilor, deseori emblematice pentru o așezare sau alta.

Plecând de la aceste premise, reuniunea de la Cluj-Napoca nu-și propune o istorie a școlilor urbane, a învățământului în sine, ci în strânsă legătură cu evoluția orașelor. Pentru a reliefa această simbioză dintre oraș și activitatea educativă instituționalizată, sunt posibile abordări privind:
– rolul orașelor în apariția și dezvoltarea instituțiilor de învățământ;
– rolul/contribuția școlilor în dezvoltarea orașelor;
– edificii de educație instituționalizată emblematice/reprezentative pentru orașe;
– arhitectura specifică instituțiilor de învățământ;
– contribuții ale unor școli superioare în dezvoltarea economică, socială și culturală a unor centre urbane care le găzduiesc;
– orașul și școala în memoria foștilor profesori și elevi ai unor instituții de învățământ;
– învățământul superior ca factor favorizant al dezvoltării orașelor în diferite epoci istorice;
– probleme ridicate de prezența unor instituții de învățământ în orașe;
– importanța acordată de autoritățile locale din orașe învățământului în diferite epoci istorice.

Evident, reperele și sugestiile de mai sus pot fi dezvoltate și completate, cu mențiunea că toate subiectele comunicărilor trebuie să surprindă problematica educației în contextul istoriei sau culturii urbane, evidențiind, pe cât posibil, modul în care factorii, evenimentele, procesele și politicile privitoare la educație generează efecte asupra orașelor și a locuitorilor acestora.
Cele mai bune lucrări vor fi publicate în revista „Historia Urbana”, periodic al Academiei Române (https://historiaurbana.icsusib.ro) sau într‑un volum tematic.

Vasile Ciobanu 

Pentru înscirere completați formularul din Buletinul informativ nr. 181 din februarie 2020.