Sediul institutului
 

De la înfiinţarea sa, în 1 noiembrie 1956, timp de câteva decenii, Institutul a avut sedii diferite, schimbându‑şi locaţia de mai multe ori. După înfiinţarea sa ca Secţie de Ştiinţe Sociale Sibiu a Filialei din Cluj a Academiei Române, institutul a activat într‑o încăpere relativ mare din Casa parohială a Bisericii Evanghelice, apoi a ocupat o încăpere de la etajul 2 din clădirea Tribunalului de pe B‑dul Victoriei, de unde s‑a mutat în Palatul Brukenthal, unde a funcţionat în una din încăperile de la parter. De aici, nu după mult timp, s‑a mutat într‑un spațiu din Casa albastră, de unde, din nou a revenit cu sediul în Palatul Brukenthal, de data aceasta într-unul dintre saloanele baroce. De la 1 iulie 1970, când Secţia de Ştiinţe Sociale Sibiu a dobândit statutul de instituţie de sine stătătoare, subordonată Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, sub denumirea de Centru de Ştiinţe Sociale Sibiu, a obţinut primul lui sediu propriu‑zis: un apartament mare cu şase încăperi, în strada Tribunei, colţ cu str. Xenopol. În 1974 ca urmare a măsurilor comuniste privind folosirea spaţiilor, institutul a trebuit să se mute în strada Octombrie Roşu nr. 2 (azi str. Brukenthal), unde a avut la dispoziţie trei birouri foarte mari şi alte patru încăperi mai mici şi întunecoase, dar care ofereau condi­ţii de muncă relativ bune. De la 1 aprilie 1990, Centrul de științe Sociale Sibiu revi­ne la Academia Română sub denumirea de Institu­tul de Cercetări Socio-Uma­ne Sibiu, după ce, în 1976, a fost înglobat, din punct de vedere admi­nis­trativ, în cadrul Insti­tutului de Învăţământ Superior Sibiu. Tot în 1990, cu ocazia reîntoarcerii la Academia Română, Institutul a obţinut un nou sediu, fosta casă de oaspeţi a lui Nicu Ceauşescu (strada Lucian Blaga), o vilă spaţioasă şi modernă. Această nouă locaţie a permis o organizare mai generoasă a birourilor (11 birouri şi spaţiile auxiliare), astfel încât în majoritatea încăperilor lucrau câte doi cercetători. Institutul a beneficiat de această clădire primitoare până în anul 2002, când a fost revendicată de vechiul proprietar.

În prezent, începând din 2003, datorită ajutorului oferit de Consistoriul Bisericii Evanghelice C. A. din România, Institutul dispune, prin închirierea pentru o sumă rezonabilă, de o clădire mare, cu două nivele, ce a fost renovată şi modernizată cu ajutorul Fundaţiei Hermann Niermann din Germania şi al Academiei Române. În urma reno­vării clădirii, spa­ţiul interior a fost reorgani­zat, în aşa fel încât într-un birou să lucreze câte unul sau doi cerce­tători. Astfel, clădirea cuprinde o biblio­tecă spaţioasă, utili­zabilă şi ca sală de conferinţe, 14 birouri, spaţii auxiliare (un depozit de cărţi, o arhivă, coridoare mari, bucătărie) şi o cameră de oaspeţi dotată cu toate utilităţile.

Schimbarea intervenită în 2003 a oferit personalului Institutului un spaţiu gene­ros, cercetătorii beneficiind de condiţii de muncă foarte bune, birourile fiind echi­pa­te cu obiecte de inventar, mobilier necesar şi apara­tu­ră performantă.

În urma reorganizării clădirii Institutului, una din cele mai mari încăperi a fost rezervată bibliotecii. Începuturile actualei biblioteci coincid cu înfiinţarea Secţiei de Ştiinţe Sociale Sibiu a Filialei Academiei Române din Cluj în anul 1956, când s‑a constituit primul fond de cărţi şi periodice, provenind din arhiva Dicţionarului graiurilor săseşti din Transilvania. Fondul iniţial s‑a îmbogăţit şi s‑a diversificat treptat cu cărţi primite de la Filiala din Cluj a Academiei Române. În anul 1970, când Secţia din Sibiu a devenit Centrul de Ştiinţe Sociale, biblioteca dispunea de aproximativ 3000 de cărţi şi periodice. Astăzi, fondul de publicații depășește 20000 de unități de bibliotecă. De‑a lungul celor peste șase decenii de existenţa a institutului, biblioteca s‑a dezvoltat prin achiziţii, abonamente şi donaţii.

La creşterea fondurilor de cărţi şi periodice au contribuit, într-o măsură apreciabilă, schimburile de publicaţii realizate prin intermediul revistelor editate în cadrul Institutului nostru: Forschungen zur Volks- und Landeskunde şi Historia Urbana. Din punct de vedere al conţinutului, volumele deţinute de biblioteca Institutului se înscriu în domeniile: istorie, arheologie, istoria oraşelor, etnologie, folclor, lingvistică, istorie/teorie/critică literară, sociologie şi filozofie. Totodată, biblioteca deţine şi un fond însemnat de cărţi şi publicaţii în limba germană, unele dintre ele cu o valoare documentară însemnată ce se datorează vechimii sau rarităţii lor: colecţia de documente Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, dicţionarul enciclopedic Der Grosse Brockhaus, dicţionarul tezaur al limbii germane Deutsches Wörterbuch al fraţilor Grimm, publicaţiile Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde (1853–1934) şi Korrespondenzblatt des Vereins für siebenbürgische Landeskunde (1978–1941), ziarul Siebenbürgisch-deutsches Tageblatt (1874–1943), atlase lingvistice, dicţionare dialectale, cărţi şi broşuri scrise în graiuri săseşti – şi o arhivă bogată de fişe (2.000.000 fişe) cu material lexicologic privind graiurile săseşti, cules la începutul secolului al XX-lea din întreg spaţiul locuit de saşii din Transilvania, acest material lingvistic stând la baza cercetării şi realizării Dicţionarului graiurilor săseşti din Transilvania. Dispunem, de asemenea, de o colecţie completă a revistei Der Spiegel.

Biblioteca este organizată pe domenii, iar în cadrul domeniilor, alfabetic, volumele sunt depozitate în bibliotecă sau în birourile cercetătorilor. Din păcate, din cauza deselor mutări ale institutului, nu tocmai proprii pentru o bibliotecă, aşezarea, respectiv cotarea ei, a fost până în prezent dificilă pentru că nu au existat spaţii destinate exclusiv bibliotecii, cărţile fiind depozitate de fiecare dată în funcţie de spaţiul avut la dispoziţie. În această situaţie, deşi volumele au fost şi sunt înregistrate şi catalogate conform standardelor din biblioteconomie, din cauza mutărilor dese nu a fost făcută cotarea exactă a cărților și periodicelor, identificarea acestora realizându-se cu o oarecare dificultate.

În pofida tuturor greutăţilor întâmpinate, deşi de fiecare dată schimbarea sediului a dus la o îmbunătăţire şi lărgire a spaţiilor, este de remarcat activitatea pe care, pe lângă alte sarcini, au depus-o, la început, Livia Irimia (1956–1969) şi apoi, pentru câteva decenii, Karla Maria Fabian (1969–1996) pentru îngrijirea bibliotecii. Din 1996 organizarea şi administrarea fondurilor bibliotecii a fost preluată, pentru 4 ani, de Steluţa Lăcătuş (Ovesia). În perioada 2000-2008, biblioteca a fost în grija colegei noastre, Maria Crîngaci Țiplic, din 2008 până în 2016, referant-bibliotecar a fost Andreea Buzaș, iar din 2016, de organizarea bibliotecii se ocupă Corina Cioltei Hopîrtean.

Ca bibliotecă de specialitate cu circuit închis, ea este accesibilă nu numai cercetătorilor din cadrul instituţiei noastre, ci tuturor celor interesaţi: cercetători de la institute similare, muzeografi, cadre didactice, studenţi, doctoranzi etc.